Journal

157

E zece fără 3 minute când încep să scriu. Nici mai devreme, nici mai târziu decât de obicei pentru că între mine și minutele astea de scris stau lucruri foarte serioase; cum ar fi ora de culcare a unor copii încă mici de care mi-a fost dor toate orele astea în care am lipsit în weekend. Când am ajuns acasă toată lumea se ascunsese în birou ca să mă sperie. Până la urmă am reușit să sperii copilul mic de atăta de uimire ce am simțit. Alex a preparat rapid cina, eu am alăptat îndelung pe canapea și cu mâna libera am jucat un joc cu balonul.

Șterg și scriu iar minutele trec pentru că aș pune și toată informația pe care am învățat-o în astea două zile. Eu închid ochii și văd totul. Imi place asta, mă simt ca un geniu dar știu că nu sunt. E doar modul în care am învățat. Am avut din nou formare la cursul de consilier în parenting. Am plecat de acolo amețită și fericită de la atâta conectare și m-am întrebat cum ar fi fost ca orice școală prin care am trecut să însemne dezvoltare personală + informație. Unde am fi noi ca oameni, ca societate dacă procesul de învățare din școli ar fi 50% din ceea ce experimentăm la curs? Eu îmi doresc să așez experiența mea în cuvinte iar cuvintele să ajungă la alți oameni pentru că informația deschide porțile minții către înțelegere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s