Journal

147

M-am gândit azi la instinctul de mamă. Eu pun pe seama acestui instinct toate momentele când îmi vine gândul să las rufele alea și să iau copilul în brațe, să nu mai forțez nota să mai fac și încă ceva, mai bine mă joc sau citesc. Ceea ce simțim prin instinct ne menține conectate cu noi dar și cu copiii noștri; neascultarea acestuia înseamnă deopotrivă trădarea noastră dar și a copilului. Pentru că ei sunt conectați la noi. Eu m-am simțit trădată azi pentru că mama nu și-a ascultat instinctul dar apoi am vorbit și eu am avut ocazia să spun aveam nevoie de conectare. Ar fi mers și o îmbrățișare dar îmi dau seama abia acum.

De dimineață am cine știe cât singură până am surprins-o pe Ileana că mă urmărește cu ochii mari. Sunt aici, în corpul meu mi-am spus și am revenit.

Radu a a avut azi ședința foto de absolvire. Mi-a povestit de mantia roșie pe care a purtat-o și am adorat zâmbetul lui în pozele trimise de doamna.

Acum 15 ani, când am făcut dosarul pentru școala de șoferi, am depus cererea pentru cazier lunea și am așteptat până joi sau vineri când era program de ridicare. Azi a durat două minute, un domn foarte amabil a rezolvat totul rapid. Un pas mic pentru lume, un pas mare pentru Ro.

Fata cu miros de lavandă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s