Journal

142

Am petrecut după amiaza cu Ileana, umblând desculțe prin iarbă. Hohotele ei sunt irezistibile. Și modul cum suflă în baloanele de săpun. Cât timp a dormit ea, aproape am terminat O chestiune de viață de moarte de Marylin și Irv Yalom. Vreau și nu vrea să o termin. Am și n-am cum cine să vorbesc despre ea.

Nu am mai apucat să fac timp special cu Radu de câtva zile și, în timp ce eu mă gândeam la asta și făceam ordine în bucătărie după cină, el a adunat obiecte de prin casă (rame foto, sfeșnicele din sufragerie cu lumânări cu tot, un set de suporturi de pahare și multe alte mărunțișuri decorative) și le-a îndesat în sacul de dormit din care ieșise. Cam un sfert de sac de chestii puse la grămada. Când l-am găsit eu, se chinuia să-l îndese în pantofarul din hol. Faza asta mi-a amintit de mine, copil fiind, când am așteptat-o pe maică-mea să vină acasă cu ceva ce mi s-a părut o surpriză superbă: toate seturile de pahare din sticlă din vitrină puse într-o geantă de mână. Imi aduc aminte expresia feței ei și acum! Lui Radu cred că de la Dog man i se trage și cu scenariul ăsta dar și cu niște expresii ca am dat-o-n bară. În seara asta m-a dat pe spate când mi-a recitat nu mai puțin de 210 pagini memorate aproape la perfecție. Adică întreg volumul. La final i-am spus că sunt impresionată iar el îmi răspunde Cu plăcere mami!

Dog man

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s