Journal

139

I used to be a bully.

Din engleză am aflat despre existența acestui fenomen dar faza e că în engleză nu sună chiar atât de rău pe cât e. Agresor verbal îi zice unuia care își bate joc de ceilalți, râzând de ceea ce identifică ca puncte vulnerabile, își bate joc, umilește. Fără răutate se declară și are dreptatate pentru că noțiunea morală este inexistentă sau cu limite foarte largi. Obișnuiam să fac asta. Sună foarte rău, știu! Doar dacă te uiti din afară. Am dus-o bine în copilărie fiind FOARTE amuzantă, putând să dezamorsez orice bombă cu umorul meu. Am dus-o bine și-n adolescență, căci limba mea ascuțită mi-a ținut loc de plasă de siguranță. Râdeam și nu mă durea.

Păi, ce are râsul?

Dacă să și răzi e ceva rău..?

Râdeam de oameni și nu îmi e ușor să spun asta. E un sentiment de rușine acceptat și asumat. Eram amuzantă, toată lumea râdea, problema e că nu aveam o limită. Mai ales dacă mi se punea una! Era un moment perfect să mă întreb, sufocată de râs, da’ tu de ce te crezi special sau e posibil să nu mă placi?

Am văzut un bully zilele astea, exact așa cum eram și eu. Nu mi-a plăcut să fiu țintă, desigur, dar a fost și mai mult de atât. Așa că am vrut să știu ce e acolo. La modulul din luna mai un psihoterapeut cu cinșpe ani experiență a povestit că atunci când îl deranjează un comportament la celălalt, el știe că este despre el și încearcă să vadă ce de îl afectează acel comportament. Am vrut și eu să știu. La prima vedere am luat în calcul că m-aș fi putut simți jignită dar după ce am analizat o vreme mi-am dat seama că nu e asta. Apoi am crezut că mă deranjează efectul de oglindă care îmi arată cum eram dar nici asta nu a stat în picioare. Până la urmă, uitându-mă de mai multe ori, cred că ceea ce deranjează atât de mult e că am realizat cum se vedea din afară, de fapt: Sunt atât de trist/ă că-mi vine să mor de râs!

Dacă aș fi știu de atunci, mi-aș fi salvat viața mult mai devreme.

O poză de ieri cu grupurile de litere HO, HA, HI, care merge la fix.

Se mai aude un copac care cade în pădure dacă nu e nimeni să-l asculte?

Se poate spune despre un om că trăiește chiar dacă e singur?

Se numește iubire și când nu ești iubit înapoi?

Dacă doar tu știi un lucru se numește gând sau secret?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s