Journal

130

Azi m-am simțit obosită. Dar nu a fost senzația aceea pe care o ai după ce ai alăptat aproape patru ani din șase și nici ca cea de după muulte nopți nedormite pentru că al tău copil vrea să-ți spună, doar noaptea, că îi e greu că te-ai întors la job. E mai degrabă ca aceea pe care o simți după 9 zile de vacanță într-un loc cald, cu plajă fină și apă sărată. Vii acasă cu părul mai uscat și pielea bronzată, cu sufletul ușor și doar picioarele ușor amorțite de la lungul drum de întors. Genul de oboseală care te îndeamnă să lași bagajele în hol, să faci un duș și să mai dormi o dată fără grijă, cu gândul că și mâine e o zi.

Am simțit nevoia să merg încet (eu, care alerg ca să mâ relaxez), am stat cu picioarele goale în iarbă, am alăptat câte cel puțin 25 de minute de fiecare dată, am gătit o supă delicioasă și pește la abur, am jucat leapșa și am culcat un copil la prănz. Am stat cu spatele în iarbă și am privit cerul și m-am gândit că mă simt ca și cum aș fi trăit mai mult, mai bine, mai intens, mai conectată la mine și restul. Poate că asta e secretul. Problema mea este că am mai avut revelația asta de câteva ori.

asta era la prima oră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s