Journal

120

Am simțit că am meritat dușul din seara asta. Nu mă întrebați cum vine asta dar după sunetul pe care l-a scos Ileana atunci când s-a întins în pat am înțeles că a trăit și ea același sentiment făcând asta.

Adevărul că am avut o zi grea. Ne-am trezit la 3 și abia am mai ațipit până la 7:30 de dimineață. A avut febră și s-a simțit rău. Ne-a luat somnul din nou când soarele era sus pe cer și ne-am trezit la 10. Pe Radu îl auzisem coborând cam cu vreo oră mai devreme iar când am coborât l-am găsit jucând un joc cu țestoase pe laptop. Tu știi de când stau aici? N-am zis nimic dar în gândul meu l-am felicitat. Dacă nici când ești singur nu faci ce vrei tu.. În loc de rochițe și pantofi noi am avut parte de o vizită la spital și un set de analize. Cum să zic, când vezi copilul că se simte mult mai bine parcă nici n-ai vrea să fi fost altfel.

Pe drum, în toate bisericile, lumea buluc până la ușă.

O singură poza am de azi, făcută rapid din mașină, cu niște nori despre care credeam că sunt casa lui Dumnezeu când era mică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s