Journal

114

– Fac o poză lalelelor ca să am pentru blog.

– Dar de ce scrii? De ce scrii seara? Tu nu știi că eu mă simt singur când nu ești acolo?

– Chiar dacă ești cu tati?

– Daaa.

Deja avea lacrimi în ochi iar eu l-am îmbrățișat, l-am ascultat iar la final i-am spus că îmi pare rău că s-a simțit singur. Am mai stat așa o secunda, două apoi am avut parte de un băiat foarte vesel și cooperant, așa cum și eu sunt după ce mă simt văzută, ascultată și acceptată.

Vino, piticule, să te supraveghez. Spune în timp ce o conduce pe Ileana spre sufragerie.

– De câte minute mai ai nevoie? – De o sută zece.

Iubesc urzicile. Urăsc creveții. Spune baiatul care preferă plantele și caracatița.

– Hai, odată, Ileana! Că nu e ziua nunții.

Sigur am uitat și alte chestii amuzante pe care le-a spus Radu azi. Plus că am doar poze cu sora lui. Și cu niște lalele.

Ba aveam și cu el și bunicul. Yupi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s