Journal

102

În seara aceasta este prima Lună Nouă de după Echinocțiu. Se crede că este cea mai importantă Lună Nouă din an. Am citit că bine să ne punem o intenție clară și să păstrăm o vibrație înaltă cu gânduri bune și recunoștință. Radu și-a dorit să apară un dinozaur gigantic în carne și oase iar eu am repetat intenția mea clară din zilele acestea. Facă-se voia Ta!

La dușul de seară, uneori, aud un copil mic plângând în capătul scărilor și știu ca trebuie să mă grăbesc, alteori aud un soț epuizat care aleargă un puști pe baterii noi, câteodată se aude un nechezat și știu că fetița mică e pe cal dar, în seara asta, am auzit hohote de râs. Erau din acelea irezistibile, perfecte, rotunde care te fac să râzi fără să știi motivul.

De fapt, Ileana se ascundea după draperie în cel mai naiv și adorabil mod (rămânând perfect vizibilă) iar Radu se sufoca de râs, abia putea să-mi explice că uite, noi tot o vedem. Am făcut ce ar face orice mamă; am râs, am plâns, m-am topit și am uitat de nesiguranță și vinovăție.

În hamac e un copil.
Al meu.

1 gând despre „102”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s