Journal

Fran lover

Am terminat de câteva zile ultimul episod din Pretend it’s a city dar tot nu mi-o pot scoate din minte pe Fran.

Înainte de toate vreau să lămuresc ceva. Până să văd această mini serie marca Netflix habar nu aveam cine e Fran Lebowitz, nu am citit cărțile ei și nici nu o văzusem în vreo conferință. Nu o spun pentru că mă mândresc cu asta, o spun doar pentru că este adevărat. Aș fi putut să o știu de mult, n-am știut-o dar am căutat să citesc despre ea după ce am văzut primul episod din serie iar despre serie am citit o recomandare în Scena 9. La fel de adevărat este că m-am îndrăgostit iremediabil de Fran, de limba ei ascuțită și de spiritul ei de observație. Cine n-ar face-o?

Îi putem înțelege cu adevărat doar pe cei din generația noastră.” zice Fran într-un episod și asta m-a făcut să mă gândesc mult la oamenii pe care eu îi citesc și pe care îi admir. Și e adevărat. Cei pe care îi citesc online, de exemplu, și cei pe care îi apreciez au cu până la 10 ani mai mult decât mine. Deci cam acolo este segmentul în care mă învârt, de unde îmi iau informația, de unde îmi iau confirmările, unde înțeleg cel mai bine glumele. Mai cred că asta e foarte vizibil undeva la 30-40 de ani unde interesele vieții de mijloc se împletesc și oamenii își urmăresc mai cu autonomie alegerile. Mi-a picat foarte bine observația ei, a clarificat o situație pentru mine, ceea ce e de așteptat, dacă luăm în considerare că ea a trăit o viață deja și a fost atentă la ea.

Era o vreme când exista cititorul de rând. Acum, mai degrabă, există scriitorul de rând. Înțeleg că este un curent cultural și acesta susținut de accesul la educație al maselor la posibilitatea de a expune ceea ce scrii instantaneu. Atunci când am început să alerg, aveam senzația că sunt o grămadă de oameni care fac asta. De fapt, mai puțin de 1% din întreaga populație a Americii a alergat un semimaraton sau un maraton. Că tot vorbim de America. Mă întreb care e procentajul la scris.

Cititul este doar o preferință. Cu o simplă afirmație ca aceasta dispare presiunea și rămâne doar plăcerea.

Poți trăi tot atâtea vieți câte cărți citești. Iar eu înțeleg perfect ce vrea să spună.

Uitați-vă! Vă veți îndrăgosti de Fran. Veți vrea să deveniți Fran.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s