Journal

42/365

Știți senzația aceea de la primul vânt călduț pe piele, vânt de primăvară, care-ți lasă obrajii înrosiți și buzele uscate? Mirosul de fum de la focul mocnit din butoiul cu crengi curățate din pomii tineri? Cotcodăcitul găinilor care umblă slobode prin grădina mare, fără ca oamenii să-și facă griji pentru răsaduri? Lătratul câinilor care se țin după stăpân? Dacă ați petrecut măcar o zi de primăvară într-o curte, la țară, trebuie să le știți.

Tata punând altoi cu și mai multă pricepere și cu infinit mai multă răbdare să-i explice și unuia de 5 ani. Mama plimbându-se de colo colo, punând la loc câte ceva ca un om ce se simte responsabil de tot ce îi iese în cale, amândoi cu câte un ochi la cei mici.

Toată după amiaza am petrecut-o cu copiii în livada părinților mei și dacă glasurile lor n-ar fi ajuns până la mine, aș fi crezut că s-a dat timpul înapoi în urma cu vreo 30 de primăveri (cred că tocmai am descoperit de unde și expresia) când cei mai mici oameni din acea curte eram chiar noi, cei trei copii care acum au patru copii (plus unul pe drum) care își petrec primăverile acolo. Faceți voi socoteala.

Altoi sub coaja copacului.
Atent supravegheată
Adevăratul miros al primăverii
Alt tip de altoi.
Alegerea unui altoi potrivit
Stiva cu lemne din vechii pomi ai livezii
Ileana
Grăsunii din grădiniță.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s