Lună: ianuarie 2021

Nu este nici urmă de semnal aici, deci nici vorbă de date mobile. Semnalul la wi-fi e foarte bun în restaurant dar slab în Apartamentul esențelor de lemn, unde stăm noi. Alex adoarme copilul în mașină, Radu se uită la tv iar eu notez acum ce pot și mai adaug pe parcurs, până diseară. Am… Citește în continuare 31/365

Amintirea e așa: tatăl meu la volan iar mama mea desface dopul unei sticle cu apă și i-o oferă, altă dată e un șervețel scos din pachet gata să fie folosit, altă dată un sandviș pe jumătate scos din ambalaj. O amintire formată din sute de secvențe care se repetă. Am mers mult împreună cu… Citește în continuare 30/365

Ne crește inima când vedem în acțiunile copiilor noștri urme de inspirație și inteligență. Îmi amintesc că am citit acum câțiva ani că ei se nasc cu toată informația dobândită de noi până la nașterea lor dar știți ceva? Eu am remarcat că nu doar copiii din ziua de azi sunt uimitori ci și cei… Citește în continuare 29/365

Încă de când am aruncat în geantă încărcătorul, căștile și cartea mi-am dat seama că am prea multe așteptări de la un singur somn, un singur drum cu mașina, un singur copil. Dacă aș putea scrie dimineața când totul în minte mea e atât de proaspăt, de nou, totul mă impresionează și toate ideile se… Citește în continuare 28/365

Dacă ar fi să scriu despre lucrul care mi-a provocat cele mai multe frustrări în viața de părinte până acum, aș scrie antrenamentul la oliță al lui Radu (Ileana e încă mică) dar nu ar fi neaparat corect pentru că eu NU am încercat un antrenament la oliță. Să vedeți. Dacă ați citit despre educația… Citește în continuare Așa zisul antrenament la oliță

Miniatura mea japoneză, azi ți-ai simțit mâinile reci și ți le-ai pus în buzunare. Poți să îți închipui cât de drăgut mi se pare fiecare gest al tău? Nu-ți face griji, NU-urile echilibrează toată situația. Domnișoara No Nu-mi vine să cred că m-am întins pentru doar 10 minute și mi-a dispărut 50% din oboseală. Îmi… Citește în continuare 27/365

Nu stiu de ce mă panichez atât când se întâmplă să întârzii alți oameni. Sunt foarte hotărâtă să ajung întotdeauna la timp (sau cel putin eram, cand nu aveam copii și totul era mai previzibil) iar când se întâmplă să întârzii am senzația că am stricat ziua cuiva. Îmi imaginez cum tot prgramul omului se… Citește în continuare 26/365

Ziua fără evaluare. Azi nu m-am întrebat dacă sunt o mamă bună. Nu am făcut liste mentale rapide cu timpul de conectare și atenție individuală avute cu fiecare dintre copii. Nu am căutat atenția lor, i-am lăsat să vină la mine. M-am uitat în ochii lor când a fost cazul, am mângâiat cu dragoste cât… Citește în continuare 25/365

Primul gând de dimineață, în timp ce Ileana se rostogolea pe spatele meu, îmi mângâia într-un mod dureros părul și spunea mama ca pentru sine a fost că voi avea 50 de ani când ea va avea 16. Deci nu voi avea nepoți la cinzeci de ani ca mama mea, fetița mea nu va fi… Citește în continuare 24/365

62 de kg. Sunt la doar câteva kilograme de greutatea pe care o aveam înainte să rămân însărcinată. Nici nu știu dacă mai vreau la 58 vreodată. Poate de dragul unei perechi de boyfriend jeans mărimea 34. fără regrete Am observat astăzi, pe la prânz, primele frunze abia răsărite, crude ale ghioceilor de grădină. Odată… Citește în continuare 23/365