Viață

Oameni de lângă noi

Trebuie că facem noi ceva bine mi-a trecut prin minte. Am găsit din nou mere și nuci strecurate prin plasa din sârmă a gardului. Or fi copiii mei cu glasurile lor zglobii, cu degețele grăsuțe care indică fețe cunoscute prin aceeași plasă.

Poate se simte că ne plac oamenii, să-i cunoaștem, să le ascultăm poveștile.

Poate oamenii scriu din bunătate căci un bilețel e întodeauna bine primit. Ceea ce scriem este mereu despre noi iar asta poate însemna grijă, atenție, considerație.

Ca să mă ții minte, îmi spune ea. Ca și cum ai putea uita gustul unor astfel de nuci.

Eu îmi țin promisiunea făcută în gând și pun totul aici, în locul meu de neuitare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s