Lună: noiembrie 2017

Înainte ca tata sa fie unchi și bunic și să devină Gigi, el s-a numit pentru mulți, mulți ani Tata. Era doar al meu, al lui Mihai și puțin al Ancăi. Ne-a învățat în glumă să-i spunem tătelu sau mamelu și noi l-am crezut. Tata avea brațe lungi de super erou și credeam că mă… Citește în continuare Tata

Într-o discuție despre mame și copii, animale și pui "-Radu, câți copii am eu? -Imi arata pe degete 4. -Patru? Care sunt copiii mei? -Tata, Gigi, mama (dacă eu sunt de față "mama" e mamaia) și Bibe." Adică sunt mama de soț, mama tatălui meu, mama mamei mele și mama fratelui meu. In viziunea lui… Citește în continuare Anventurile lui Udar Naoi

Radu zice: Adu. Își impune degetul in piept. El e Adu. Adu stinge lumina (întotdeauna), Adu a spart tobele, Adu vrea să spele vasele. Nu. Radu zice nu. Atunci când zice chiar are sens ceea ce mă face să cred că Nu-ul la doi ani este total subestimaț. Doo. Radu numără până la 5 pe… Citește în continuare Anventurile lui Udar Naoi

Am auzit la un moment dat această teorie care spune așa: Atunci când te afli în fața unei decizii, indiferent ce decizie vei lua, în altă lume paralelă un alt tu va trăi consecințele deciziei celeilalte. Mă întreb: E la fel de fericită? Sunt atâtea eu câte decizii am luat? Cu cat scriu despre asta… Citește în continuare The other me

Se face 9. Radu cere să-și pună pantalonii de pijama, citim o singurã dată una dintre cărțile lui și adoarme ca un îngeraș până dimineața. Hahahahah! Cea mai bună glumă din cartea asta de 2 spre 3 ani aceasta este. De ce? Pentru că Radu NU a cerut nici macar o dată să-și pună pantalonii… Citește în continuare Aventurile lui Udar Naoi

Visez sa scriu o carte despre tatăl meu. Mai mult un interviu lung spre foarte lung. Avem mult să ne spunem căci prin telefon și prin filtrele concepției multe dintre hashuri au amuțit. As vrea să-mi povestească despre călătoria lui prin munți. Cu noi in gând și inimă. Despre cum sa traversezi o mlaștină, noaptea.… Citește în continuare Confesiune