Rana de respingere a fost mai puternică decât de obicei. Îți tremură sufletul puțin când auzi așa ceva de la copilul tău chiar dacă știi alea sunt exact vorbe învățate de la tine. Cuvintele îți urcă în gât și parcă ar vrea să iasă: de obicei?? Dar nu e despre tine și cealaltă jumătate din… Citește în continuare ziu 166

După atât de mult timp în care am pizmuit în gând vremea, cred că am început să fiu ca ea. O zi cu soare și nori înăuntru și în afară. De aici se poate înțelege că am fost și empatică, și ironică, și caldă dar și tăioasă. Noroc că am ținut trei și minunați copii… Citește în continuare ziua 165

Tot pe blog de când a adormit Ileana. Încerc să organizez, să aranjez, să adaug. Se pare că Universul citește ce scriu pentru că azi mi-a oferit 40 de minute de conversație telefonică neîntreruptă, timp în care am putut să-mi aud gândurile și să selectez ceva din toate lucrurile care mi se buluceau în minte.… Citește în continuare ziua 164

După cină, în timp ce copiii se strecurau în sufragerie, s-a așezat pe scara mică din lemn. Îmi plac momentele astea în care rămânem amândoi, după cină, în bucătărie. De obicei, mă ajută repede să strâng masa apoi duce copilul mic la baie, eu rămân să termin de strâns. Așa că eu aștept momentele astea.… Citește în continuare ziua 163

Sunt mare fan relații. Am crezut că asta ține de personalitatea mea dar, după și mai multă introspecție, am realizat că prețuirea aceasta ține de valorile mele. Dedic timp și dragoste relațiilor mele iar din ele, la schimb, am învățat cele mai bune dar și cele mai rele lucruri despre mine! Că tot am zis… Citește în continuare (aproape) Tot ce știu despre relații.

Azi l-am cunoscut pe Toma. Copiii au vrut să-l vadă de aproape, să-i atingă piciorul, să știe de ce are capul așa de mic iar eu uitasem câte emoții poți să ai la prima baie a unui nou născut. Ileana a stat lipită de piciorul meu cât eu am asigurat-o că o iubesc și atunci… Citește în continuare 162/365

N-am mai simțit până acum atât de acut să nu scriu. Capul, ochii, parcă și inima. Ce e cu mine? Și de ce, totuși, iată!, scriu? Să zicem că atunci când mă apuc să scriu mă transform într-un tren. Capul este locomotiva, inima este motorul, roțile sunt degetele și tot așa. Intuița e harta. E… Citește în continuare 161

Diferențe de gen. E vineri și toate noțiunile învățate despre blogging mă îndeamnă să scriu ceva ușor de citit pentru weekend. Dar eu sunt mamă de copii mici, una care STĂ acasă cu ei, deocamdată, iar mamele care fac asta pur și simplu nu mai folosesc aceeasi unitate de măsurare a timpului. De cele mai… Citește în continuare Story of my life

Am citit în două reprize azi și asta se poate numi o zi liberă. Teoretic, eu sunt în concediu în fiecare zi, practic, îmi iau liber când pot și cum pot. Astăzi liber a însemnat cele două momente cu o carte, o lenjerie de pat curată si părul spălat și uscat. În rest, ocupat a… Citește în continuare 160

Acum ceva vreme mi-am dat seama că e o pierdere de timp să fac din fericire scopul meu. În fond, să cauți permanent ceva ce nu durează mai mult de câteva secunde, poate fi obositor și nesatisfăcător. Am hotărât că e mai importantă călătoria dintre momentele de fericire dar, cum nu poți călători oricum, mi-am… Citește în continuare 159