A sosit și rândul celui de-al patrulea articol din seria #MameleUnite. Nu o să devin nostalgică acum, mai am ceva timp (urmeaza al cincilea și ultimul) de stat aici, cu mamele grozavele. Am pornit seria asta inspirată de oamenii din jurul meu. Fie că vor deveni părinți, fie sunt deja, m-am gândit că în loc… Citește în continuare #MameleUnite IV
#MameleUnite III
Vorbim adesea despre creșterea copiilor și despre achizițiile copiilor noștri dar mie îmi place să vorbesc și despre achizțiile pe care le acumulăm noi, ca oameni, în timpul în care copiii noștri cresc pe lângă noi. La începutul vieții mele de mamă poate am simțit că nu mai pot să fac unele lucruri pe care… Citește în continuare #MameleUnite III
Greșești la nivelul trei, mami!
N-am fost niciodată înnebunită după somn. Dacă aș vrea să fac o ierarhie a nevoilor mele fizice ce devin stringente pe măsură ce apar, somnul ar fi mai pe la finalul listei. Funcționez bine cu somn relativ puțin, nu simt nevoia să dorm după amiaza, nu am mai dormit de pe la doi ani. Tot… Citește în continuare Greșești la nivelul trei, mami!
#MameleUnite II
Mă uitam pe fereastră ore întregi, mă jucam mult cu bebelușul, citeam dar adevărul e că mă simțeam adesea foarte singură. Ceilalți mă ajutau și ei cum puteau dar asta nu însemna că ceea ce simțeam eu era mai puțin adevărat! Îmi aduc aminte de mine leoaică dar și îmi amintesc nevoia de a împărți… Citește în continuare #MameleUnite II
#MameleUnite
Eu nu am uitat încă sentimentele mele amestecate din primele luni cu bebelușul meu. Mai ales când eram la primul copil, încă știu foarte bine stările acelea extreme: uneori fericire, alteori însingurare! Da, de multe ori ne simțim singuri, deși nu suntem, veți vedea! Am citit că atunci când sunt anxioase, mamele cred că eșuează!… Citește în continuare #MameleUnite
Știu și cât de important este pentru tine
Vine de la grădiniță și alunecă în brațele mele pentru a doua oară în zece minute. Nu primesc des așa tratament, așa că îi spun: - Poți să vii de câte ori vrei tu la mine în brațe! - Mda.. știi, când aveam patru ani și nu voiam să stau era pentru că aveam multe… Citește în continuare Știu și cât de important este pentru tine
Desculți prin iarbă
Numele ăsta a picat într-o zi când mă legănam în hamac iar firele de iarbă îmi gâdilau talpile goale. Copiii erau pe jos (deh, gravitația), fiecare cum putea: desculț de-a bușilea sau desculț în picioare. Mi-a trecut prin minte că i-am văzut așa de zeci de ori, dimineața foarte devreme sau la amiază în umbra… Citește în continuare Desculți prin iarbă
O mami cu mărgele și rochie balon
Mă întreb adesea cum mă vor ține minte copiii mei. Își vor aminti chipul meu dulce sau furios sau poate își vor aminti timbrul vocii mele, ceea ce am spus și cum am spus într-un moment anume? Își vor aminti vorbele cu care îi alintam? Mă vor ține minte, așa cum a făcut Yalom, în… Citește în continuare O mami cu mărgele și rochie balon
Oameni de lângă noi
Trebuie că facem noi ceva bine mi-a trecut prin minte. Am găsit din nou mere și nuci strecurate prin plasa din sârmă a gardului. Or fi copiii mei cu glasurile lor zglobii, cu degețele grăsuțe care indică fețe cunoscute prin aceeași plasă. Poate se simte că ne plac oamenii, să-i cunoaștem, să le ascultăm poveștile.… Citește în continuare Oameni de lângă noi
Târguieli de toamnă..
Toamna se numără bobocii, zice vorba (și chiar așa am învățat despre adverb). Așteptam toamna asta să-mi aducă ceva nou și proaspăt așa cum a făcut în ultimii ani. Îmi făcusem planuri, m-am înscris la curs, îmi frământam mintea și inima, îmi spuneam că eu pot orice pentru că eu chiar cred asta. Am așteptat-o… Citește în continuare Târguieli de toamnă..
